Saturday, January 21, 2017
CUM SA AJUNGI VEDETA
In jurul fotografiei se tes multe povesti.
Cateodata acestea devin basme.
Ca sa poti executa o fotografie ai de facut foarte multe, de pregatit o serie intrega de detalii. Sunt genul de detalii care stau la baza fotografiei, fara ele nu poti face nimic.
E ca si cum te duci la client acasa, pregatit pentru o sedinta foto cu copilul, montezi stative, ecrane, blende, blitzuri, lampi si pac!….se ia curentul. Ba nu. Nu se ia, se arde doar o siguranta si nu omul nu are una de rezerva. Practic conteaza fiecare detaliu.
De un astfel de detaliu era sa ne impiedicam si noi la Sezatoarea de Fotografie, cu tema Fotografia de Produs.
Joi 19.01.2017. ora 13,00. Atelier
Ajung la Atelier sa punem la punct, impreuna cu Florian Gindila, ultimele detalii pentru Sezatoarea de la ora 18,00. Trebuie sa mutam o serie intreaga de accesorii, blituri, stative, blende, proiector, laptop, camera, obiective, cartoane, clesti, zgaciuri, scotch, baterii, lanterne, mese pentru set-up, brosuri, chestionare de evaluare. In fine, marfa cat sa umpli 2 portbagaje de autoturisme, pe langa gentile sau sacii cu camerele foto, obiective si altele pana la carti de vizita.
Tema era fixata si anuntata de 4 zile, Fotografia de Produs, discutiile pe marginea ei au durat 2 zile, alte 2 zile pregatirea, navigari pe Google, pe alte site-uri sa vedem ce spune lumea despre fotografia de produs, cum o defineste, cum o face, cum o priveste.
Joi 19.01.2017. ora 14,00. Atelier
Planul e facut, accesoriile au inceput sa dispara in genti, saci, cutii, pungi, buzunare. Intre timp, intre 2 miscari, mai discutam despre subiect. Ce “produse” sa alegem? Ne aruncam ochii printre rafturi. Un flacon de parfum sferic cu pulverizator. Hm, e déjà celebru de la editia “Light painting”. Un flacon tip spray. Prea lucios, prea greu de definit modul in care s-ar plimba lumina pe el, reflexii greu de controlat…..nu, dificil. Un pahar de cristal. Nu, transparent intr-o editie viitoare, cu bazele puse, cu putina experienta la bord. Mai rafistolam cateva obiecte, clatinam din cap ca niste catelusi de aia, de parbriz.
Intre timp vorbim, descompunem in factori primi formele posibile, ajungem la origini: forme primare si perfecte, cub si sfera. Am slefuit IDEEA. Pai hai sa le cautam; mergem la o librarie; unde avem o librarie? cate sa luam? Mergem. Libraria inchisa. Cautam alta. Gasim libraria, nu are jucarii.
Nu am gasit 3 cuburi si 3 mingiuci, nu avem super sau hiper magazine la indemana, mai avem o ora pana va trebui sa ne punem in miscare, sa mutam calabalacul, sa instalam tehnica, sa, sa, sa…
Joi 19.01.2017. ora 15,30. Graphis Advertising.
Hai sa mergem la Daliana, zic.
Hai, ce parca e prima data, raspunde Florian
Mergem, intram. O zi normala de lucru. In foaier o galeata in care picura apa din topirea zapezilor. O zi si mai normala.
Daliana Pacuraru, grafician, sotie, mama, proprietarul unei afaceri de productie si publicitate numita Graphis Advertising, prietena noastra, ne-am cunoscut dintr-o fotografie, artist plastic, fotograf. Ziceam mai devreme: povestile din jurul fotografiei. Daliana e una din povestile frumoase din jurul fotografiei.
Avea treaba. Invartea un telefon intre 2 fete, designere, intre 2 calculatoare. “Un simultan la 2 piane plus telefon” si…. hop si noi
Buna, uite suntem inghesuiti, am venit sa ne ajuti, ne trebuie niste cuburi, nu avem materialul didactic pentru diseara, la Sezatoare.
Mergeti la baieti, sa va ajute, eu sunt cam prinsa.
Mergem prin hala de productie. Ii luam pe baieti pe rand. Cristi e ocupat.
-Dani, hai sa ne tai niste cuburi de polistiren.
-Mari?
-Latura 10 centimetri.
-Cate?
-Cateva, 4 bucati.
-Arde?
-Mai… cam arde!
-Pai hai sa vedem….. si pac, materie prima polistiren, setari, curatenie la frontal de lucru, curent, bzzz, bzzz, taiem.
Au iesit 8 bucati. Le luam. Ne mutam in atelierul 2.
Sa le caseram cu un autocolant. Mat, sa nu fie lucios. Cautam prin bazar, gasim, intindem, dam sa ne apucam.
-Bai baieti, zice Mircea, dar nu lipeste prea bine, muchiile nu o sa iasa perfect, va mai si grabiti.
Sandel zice:
-Ce culori domnu’?
-Ce culori da Domnu!
-Pai sa le vopsim!
-Aoleo, dar se usuca?
-Avem foen.
Zis si facut. Bazarul doneaza repede 4 cutii de vopsea.
-Ce fel de vopsea e asta? Cam pute.
-E pe baza de apa, s-a mai clocit un pic, dar la uscator mai dipare din miros.
Si cauta in bazar pensule, scobitori, stativul de uscare. Uite-ne vopsitori. Unul tine, altul picteaza, 4 culori, 60 de scobitori, si in 16 minute aveam opt cuburi colorate.
Plecam la o tigare. Revenim. Se zvanta greu. Apare si un feon. Ala mic nu vrea cu noi. Luam un Leister.
-Aveti grija, ala ridica mult temperatura, sa nu le topiti. Incercam.
Dupa 3 minute un cub era gata. Si vine Sandel.
-Avem un tun de incalzit. Punem afetul la uscat. Arata bine, jet puternic, cald, ok.
Plecam sa impachetam bagajele. Revenim.
Joi, 19 ianuarie, ora 16,30. Din nou la Graphis Advertising.
Cu bagajele facute, inghesuite toate in habitaclu si portbagaj, trecem sa luam cuburile. Intram. Toata lumea pe la treburi. Dau sa intreb de cuburi. Tipenie. Intorc capul catre sala de consiliu, camera cu tarantule. 8 cuburi impachetate in folie stretch, lucitoare deci, ne asteptau pe masa. “Doamne ajuta” zic. O problema rezolvata. Si in gandul meu zic: sferele? Ma uit din nou prin bazar. Vad un cilindru transparent. Diametrul 30 de cm. Inaltime 1,20 m. Plin cu mingi de tenis. Uzate. Galbene. Cu textura. “New balls”. Dau sa umblu, sa ma auto servesc. Ntz. Sigilat. Inchis.
-Dalianaaaaa! Pot sa iau niste mingi?
-Daaaa! se aude un ecou.
-Cum?
-Sandel stieee.
Il strig pe Sandel, baiatul de mingi. Vine. Mutam tot cartierul, rasturnam cilindrul, coboara sfioase 3 mingi. Foarte bune. Le umflam si pe astea si fug la masina. Asezam cuburile si bilele cu piosenie in habitaclu, si ….valea.
Joi, 19 Ianuarie ora 17,00, Fabrica Club
Parcam. Loc de onoare, in fata. Descarcam bagajele. Sfintele moaste cubice le ducem la sfarsit, sa nu le ciobim. Tot bagajul e mutat din doua drumuri.
Ne apucam sa aranjam set-up-ul. Intr-o ora suntem gata. La 18: 00 incepe sa vina lumea. La 18:35 ne apucam. Povestim o ora. Si de la 19,30 pana la 23:00 tragem poze nenica, ca la vadul lat. 2 set-up-uri, 2 ateliere de lucru. Unul cu bile paroase, galbene, altul cu cuburi colorate.
Joi 19 Ianuarie ora 23,30. Fabrica
Sezatoarea e gata. Strangem déjà bagajele. Iau cuburile, sa le ducem si pe ele la Atelier. Sigur ne vor mai trebui, candva. In timp cele infoliam, stretch, ma gandesc:
Uite cat efort pentru niste biete, simple, cuburi. Dar la cate poze au umplut cardurile, cate altele vor mai bantui pe Facebook, am facut o treaba buna.
Le-am facut vedete. Pe cuburi. Si pe bilele paroase.
Si toate astea datorita echipei de la Graphis Advertising. Si bineinteles sprijinului neconditionat al Dalianei, o fata pe cinste, o prietena de nadejde.
MultuMAX DALIANA!
MultuMAX echipei GRAPHIS ADVERTISING!
Viorel Plesca
Bucuresti, déjà 20 Ianuarie 2017, prin ceata, dupa Sezatoare.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment